De fiecare data cand aud un copil plangand singur imi vine sa il iau in brate si sa ii spun, cu toata fiinta, ca nu e singur pe lumea asta, ca cineva il iubeste dar este si el prea speriat si nu stie ce sa faca. Cred ca noi, oamenii mari suntem plini de frici, fara sa le stim macar, fara sa le recunoastem. Iar plansul copilului, care striga dupa iubire, ne paralizeaza de frica, de frica esecului ca parinti, ca nu suntem suficienti de buni, ca o sa crestem niste copii defecti, alintati, rasfatati, obraznici, nesimtiti, inconstienti...

Mamici si tatici, nici nu stiti de cand incercam, eu si Otilia, sa ne sincronizam programul pentru a va oferi acest interviu frumos :)! Dar am reusit si ma bucur enorm!
Este mai mult decat un interviu, este o farama din tot ce ne poate oferi Otilia, este o scurta poveste a drumului Otiliei Mantelers (trainer pentru parinti) catre ceea ce este acum. Otilia este un om minunat, un parinte iubitor, mama a 3 copii frumosi si (dar nu doar atat) un sprijin important pentru parintii care vor sa le ofere copiilor un camin sigur, distractiv, echilibrat si plin de iubire.

Pentru mine, inca inainte de a avea un copil, alaptarea a fost un lucru cat se poate de natural si firesc. Nu am fost alaptata decat foarte putin, insa niciodata nu mi-am pus problema de ce sau daca asta a avut un impact asuprea mea. Sincer nici nu cred ca trebuie sa ne punem nici unii dintre noi aceasta problema, fie ca suntem mamici sau copii. 

Obisnuiesc sa visez mult, nu am reusit sa im explic, insa de multe ori sunt vise pe care in realitate le aman si ma gandesc pe loc la copilul de langa mine, cum doarme linistit, cum il viseaza pe Tom Degetel.
Cred, cu optimism, ca orice mama din lumea asta isi doreste o lume linistita, fara frustrari, fara dezamagiri, fara suferinta, pentru copilul care mult prea repede va ajunge adult.

Fiecare mamă simte o reținere, o frustrare când trebuie să ducă copilașul la creșă. Asta are la bază și cauze hormonale. Foarte simplu, după numai 1, 5 ani -2 ani după naștere încă nu se restabilește echilibrul hormonal al mamei, (mai ales dacă alaptezi, sau ai întrerupt alăptarea în mai putin de 6 luni) încă suntem foarte legate sufletește de copil, de aceea este foarte greu să ne îndepărtăm de el. Și specialiștii în domeniu afirmă, că această vârstă nu e potrivita pentru îndepărtarea copilului.

Cuvintele au putere – mai ales în viaţa unui copil, care tocmai le învaţă.
În caz normal, dacă vorbeşti mult cu cel mic încă de la naştere, va învăţa, fără probleme, să vorbească de la sine, totuşi din ce în ce mai multe mămici acordă o mare importanţă dezvoltării limbajului.
Pentru că mama ne spune, că noi vorbeam deja la vârsta de un an şi jumătate, cumnata ne spune că ai săi recitau poezii la vârsta de 1 an, şi-atunci ne întrebăm cum de nu este capabil copilul nostru de asta la vârsta de 2 ani?

Să vedem care sunt pasii in dezvoltarea limbajului.