O primavara frumoasa mamici! V-am promis inca de cand am inceput acest blog, ca voi aduce specialisti care sa ne ajute, sa ne propuna subiecte si sa ne raspunda la intrebari.
Astazi as vrea sa va fac un cadou asa ca impreuna cu Emese Vitus-Bulbuk, psiholog si logoped, dar si mama unui minunat baietel de 1 an, va oferim cateva ganduri despre sentimentele postnatale ale mamei, deoarece cel mai frumoas cadou pentru o mama este, nu-i asa, copilul ei.

Dupa primele zile de euforie, in mintea proaspetei mame se nasc fel de fel de intrebari in timp ce-si priveste pruncul. Dupa scaderea nivelul endorfinei din creier, si intoarcerea acasa de la spital, mama are timp sa se ocupe de ea insasi, si astfel se nasc intrebarile.

Oare e destul de cald in camera pentru copilul meu, sau destul de frig? E de ajuns lumina din camera, sau ar dori sa fie mai intuneric? E prea mult zgomot prin incapere, sau e liniste? Ii este foame sau este satul, imi simte lipsa sau nu? Sa-l iau in brate sau sa-i dau pace? Oare are scutecul plin si asta-l deranjeaza?

Din pacate, pentru un timp, nu va primi raspunsuri direct de la copil la astfel de intrebari. Se va indoi mult timp de propriile trairi si sentimente. Din pacate, nici macar cei din jur nu o pot linisti.

Femeia se afla intr-un moment total nou din viata ei, este mama. Pruncul pe care-l purta nu demult in pantece, se afla acum in fata ei, in carne si oase. Pana nu demult isi putea proteja bebelusul, ce i-a fost bine ei, i-a fost bine si bebelusului, dar acum pruncul da din picioare in fata mamei, are nevoi si dorinte pe care mama trebuie sa i le indeplineasca pentru mult timp, ca si cum astea n-ar fi de ajuns, trebuie să aibă si-o relatie telepatica cu bebelusul ei, ca sa-i poate ghici dorintele. Este cat se poate de firesc, repet cat se poate de firesc, daca mama e speriata si nu stie ce si cum sa faca. E tot la fel de firesc sa ii fie frica pentru pruncul ei, si ei ii e frica in fiecare moment al zilei.

In ziua de azi exista doua tipuri de mamici: prima e cea care pe durata sarcinii a citit carti de specialitate, si din cauza mormanului de informatii neprocesate, nu stie ce sa faca. Si mamica, care n-a citit deloc literatura de specialitate in timpul sarcinii, sarcina pentru ea nu a fost obositoare, şi acum simte ca nu stie nimic.

De fapt instinctul maternal se afla in noi toate, si ar dori sa erupa, dar nu indraznim sa ascultam de el. Ne este teama ca de nu-l vom putea alapta la san destul de mult timp, nu vom avea lapte, daca-l vom tine prea prea mult langa noi, se va obisnui cu asta, si nu ne va lasa sa ne odihnim deloc. Ne este teama ca de-l vom lasa sa planga noaptea, si nu sarim pe loc, daca plânge, atunci va ramane cu sechele, iar daca nu-l lasam sa planga, atunci nu vom dorni deloc toate noaptea. Cand sa-i dam alta mancare in afara de laptic, si cat de multa? Cum sa-l imbracam? Sa doarma cu noi, sau sa-l punem intr-un pat separat, sau chiar intr-o camera separata?

Adevarul este ca, copilul simte nesiguranta noastra, si daca nu suntem destul de consecvente, si ne schimbam tot timpul strategia, atunci bietul copil nu va intelege, de ce nu mai e valabil astazi, ce-a fost firesc pana ieri. Copilul are nevoie de un timp de acomodare, pana se obisnuieste cu mediul inconjurator, cu zgomotele, cu mirosurile, cu intensitatea luminii, cu sentimentele, cu ciclicitatea lucrurilor, si in aceasta lume schimbatoare, mama lui e cea care-i ofera stabilitate, fiind tot timpul permanenta, neschimbata. De asta e atat de important ca in momentul in care facem o alegere, sa ne tinem de ea, chiar daca pare ca pruncului nu-i place din prima alegerea noastra. Trebuie sa se obisnuieasca cu cele din jurul lui, trebuie sa se adapteze, asa cum totul e schimbator in jurul lui, asa se schimba si el. Dar sa nu numim acest lucru dezvoltare.

Si totodata inca o frica cat se poate de reala e: DAR ce se va intampla cu mine? Eu unde ma situez in aceasta ecuatie? Eu nu mai contez ca individ? Ca om? Doar impreuna cu pruncul meu? Si ce se intampla daca-mi este destul, si vreau sa ies din acest cerc?

Astea sunt anxietati cat se poate de naturale cu care se va confrunta o mama, trebuie sa le constientizeze, sa se lupte cu ele, si sa le invinga. Este important ca mama să vorbeasca despre aceste temeri si cei mai apropiati din familia ei sa-i acorde libertatea corespunzatoare cat timp se afla departe de copil, sa se poata reface, sa se incarce cu energie proaspata. Intelegerea din partea celor apropiati ei este importana, si acceptarea, fara a o judeca, a acestor sentimente.Sa o ajute sa nu simta ca toate portile s-au închis, ca exista ea si copilul ei, si restul lumii. Pentru ca ne confruntam cu asta, toti cei din jur vor sa vada copilul, toata lumea vrea sa auda despre copil, si nimeni nu intreaba oare cum se simte mama? Se asteapta sa fie tot timpul fericita, sa fie in delir.

Dupa 9 luni de sarcina si nastere nu primeşte 2 saptamani de odihna, pentru a se reface, ci se gaseste deodata intr-o situatie total noua pentru ea, trebuie sa se obisnuieasca cu ea, este responsabila pentru o fiinta nevinovata. Asta este cea mai mare frica a noastra, ca vom avea o responsabilitate prea mare, si nu ne vom putea sa ii facem fata. Astea sunt momentele in care mama ajunge in conflict cu ea insasi. E logic si normal ca-si iubeste copilul, dar cateodată simte ca nici nu vrea sa-l vada. Nici alaptatul nu e o placere asa mare la inceput. Multele nopti nedormite, daca pruncul e nelinistit si astea isi pun amprenta asupra ei, dar ea trebuie sa fie fericita tot timpul. Este inconjurata de asteptari, si nu e usor sa le indeplineasca.

Este important ca mama sa simta ca nu e singura, si daca tatal e langa ei, ca responsabilitatea nu e doar pe umerii ei, astfel toate vor fi mai uşor de trecut. Este foarte imporant ca mama sa aiba pe cineva cu care sa poveasteasca despre aceste fobii, si ca persoana respectiva s-o inteleaga. De cele mai multe ori e important sa avem cui sa dezvaluim ceea ce ne framanta pentru a putea noi insine sa intelegem  si sa ni se para mai usor de trecut peste toate greutatile.

Automat vedem altfel lucrurile, si cu putin noroc gasim si solutia la problema respectiva.

Daca aveti intrebari sau doriti putin ajutor Emese va va raspunde cu mare drag la toate comentariile, si bineinteles, o mai asteptam cu ganduri lafel de frumoase.