Ai mei au avut brutarie multi ani. Faceau o paine al carei miros si textura nu am sa o uit niciodata, cu maia, intr-un cuptor pe lemne. Imi aduc aminte si acum rotunjoarele alea frumoase, asezate pe suportul de lemn, pregatite sa intre in cuptorul ce mirosea a lemne.
Iubesc mirosul painii facute in casa, iar Stefan, cand simte mirosul venind din bucatarie, vine repede si spune "Ce miroase asa de bine? A paine?". E un miros inconfundabil, un miros ce trezeste multe amintiri frumoase, unul din mirosurile copilariei mele.