In fiecare dupamasa, cand ajung sa imi iau puiul de la gradi, aud aceasta vesnica replica "Hai, ca ma grabesc, vreau sa ajungem acasa/la cursul de X/Y/Z".
Mai, nu zice nimeni ca nu sunt momente in care ne mai si grabim, adica avem nevoie de la copiii nostri sa se miste "cu talent" ca sa ajungem la timp undeva, unde vor si ei sa ajunga, poate la o piesa de teatru pentru copii, poate la cursul lor preferat (unde va merge saltand intr-un picior de bucurie, nu plangand tot drumul ca el nu vrea sa mearga acolo).
Si eu am momente cand ajung mai tarziu la gradi si vrem cu totii sa ajungem la timp undeva, insa de la asta si pana la a veni in fiecare zi sa iti iei copilul de la gradi cu o singura replica la purtator: "Hai mai repede!", e cale lunga.
E drept, m-am trezit si eu in cate o zi, cand veneam obosita de la birou sa nu am chef sa imi astept copilul cate o ora (pana isi termina jocul, sau pana vin si parintii colegului de joaca), visand la canapeaua confortabila de acasa, dar incerc sa imi aduc aminte de momentele in care el nu are chef sa vina la gradi si eu incerc sa ii arat cat de frumos este la gradi si ce bine se distreaza si sa profit de moment pentru a mai schimba cateva vorbe cu educatoarea, cu vre-un parinte (care isi asteapta si el, rabdator, copilul), pentru a-i cunoaste mai bine colegii sau chiar pentru a intra in joc (incercati, o sa vedeti ce bine va prinde).
Si iata, inca un exercitiu bun de constientizare, prin care putem profita mai mult de momentul prezent. Cand asteptam pe cineva, in loc sa ne agitam si sa batem din picior, sa ne certam, ca "iar trebuie sa te astept" sau "ca nu te misti mai repede" am putea sa ne gasim ceva mai bun de facut, ceva care sa ne faca prezenti, care sa nu ne lase sa ne gandim la ce va fi si care ne va aduce numai beneficii.
Iar aceste beneficii nu sunt doar relationale, fata de cel pe care il asteptam ci si pentru propria sanatate, atat fizica (riscurile de a face infarct cresc de fiecare data cand ne enervam, suprarenalele obosesc din cauza secretiei permanente de adrenalina) dar si psihic (deoarece in momentul in care ne enervam, intra in actiune sistemul de aparare si nu mai putem gandi logic), azi asa maine asa, se aduna si la un moment dat ajungem la relatii disfunctionale si la boli ciudate.
Si la urma urmei, parinti dragi, eu una, in timp, am observat ca lucrurile se deruleaza mult mai greu atunci cand te enervezi, cand nu mai poti gasi solutii logice, asa ca "o frana de motor" din cand in cand, nu strica. Atat copii nostri, cat si noi , dupa o zi de separare nu avem nevoie de graba ci de rabdare si prilej de reconectare.
Zile senine, chef de joaca si conectare, va doresc!